În parenting, nu lipsa de informații ne încurcă, ci avalanșa lor. De multe ori, un părinte își dorește doar să știe dacă este pe drumul cel bun.
Nu e nevoie de teorii complicate – e suficient să te oprești un moment și să-ți pui trei întrebări simple.
1. Copilul meu se simte în siguranță lângă mine?
Siguranța nu înseamnă doar protecția fizică. Înseamnă că se simte înțeles și ascultat, chiar și când greșește.
Câteva situații care pot fi un barometru:
- La emoții puternice: copilul vine plângând acasă că a fost respins de colegi. Prima ta reacție este să-l asculți și să spui „Te cred. Hai să vedem ce putem face” – sau îi spui „Nu mai plânge, că nu e mare lucru”.
- La greșeli: sparge din greșeală cana preferată. Se apropie de tine cu frică sau cu încrederea că îi vei arăta cum să repare?
- În momente de teamă: înainte de un test important, îndrăznește să îți spună „Mi-e frică să nu greșesc” sau tace de teamă să nu fie certat?
Dacă de cele mai multe ori răspunsul este că vine spre tine, înseamnă că te vede ca pe locul sigur.
2. Îl ajut să aibă încredere în el?
Cuvintele părintelui sunt vocea pe care copilul o va auzi în minte mulți ani.
Exemple concrete:
- La efort: copilul vine cu un 7 la matematică. Spui „Nu-i nimic, văd cât te-ai străduit. Hai să vedem unde a fost mai greu” sau „Nu se poate așa ceva, trebuia să iei 10”?
- La comparații: când alți copii au rezultate mai bune, alegi să spui „Fiecare are ritmul lui. Hai să vedem ce poți tu îmbunătăți” sau „Uite, X poate, tu de ce nu poți?”
- La provocări noi: vrea să încerce un sport sau să cânte pe scenă. Îi spui „Încearcă, sunt aici să te susțin” sau „Mai bine nu, că s-ar putea să nu-ți iasă”.
Încrederea nu se naște din perfecțiune, ci din mesajul că are voie să încerce și că e sprijinit.
3. Relația noastră este mai importantă decât regulile?
Regulile sunt necesare, dar felul în care le pui contează enorm.
Gândește-te la situații ca acestea:
- La teme: copilul se ridică de la masă și uită să-și facă temele. Spui „Hai să stabilim când le faci” sau „Nu mai suporți deloc să asculți ce-ți spun, stai acolo până termini tot!”
- La conflicte: se ceartă cu fratele. Alegi să oprești disputa calm: „Stop, hai să ascultăm pe rând ce s-a întâmplat” sau reacționezi cu țipete: „Nu mai suport scandalul ăsta, plecați amândoi!”
- La limite: adolescentul cere voie să iasă mai târziu în oraș. Spui „Putem discuta și stabilim o oră care are sens pentru amândoi” sau „Cât timp stai în casa asta, faci cum zic eu”.
Când relația rămâne intactă chiar și în momentele dificile, copilul învață să aibă încredere în tine și în viață.
Cuvintele fac diferența; n toate aceste situații, cuvintele schimbă direcția. O propoziție spusă pe un ton conectat poate să deschidă ușa spre dialog și cooperare.
Aceeași idee, rostită cu reproș sau ironie, poate ridica un zid între tine și copil.
Tocmai pentru că mii de părinți mi-au spus „Nu am știut ce să spun în acel moment…”, am scris manualul „Puterea cuvintelor”. Este un ghid psihologic practic care arată cum poți transforma conversațiile zilnice în ocazii de conectare, respect și creștere.
Dacă simți că aceste exemple te ajută și vrei să înveți mai multe despre cum să folosești cuvintele ca pe un instrument de siguranță emoțională, găsești detalii [AICI]
În loc de concluzie: Nu există părinți perfecți.
Există părinți care, zi de zi, își pun întrebările potrivite și aleg cuvintele care construiesc încredere. Aceste trei întrebări sunt un punct de plecare. Răspunsurile tale de azi vor modela amintirile copilului tău de mâine.
