Aceasta este una dintre cele mai des auzite replici din România. Spusă adesea cu ironie, uneori cu mândrie, alteori cu defensivitate. O propoziție scurtă care pare să închidă orice discuție despre emoții, vindecare, introspecție. Și este adevărat un lucru: n-ai murit. Dar întrebarea reală nu este dacă ai supraviețuit. Întrebarea este cum trăiești.
Supraviețuirea nu este același lucru cu viața
Mulți oameni confundă faptul că funcționează în viața de zi cu zi cu ideea că sunt bine. Te-ai dus la muncă. Ai crescut un copil. Ai mers mai departe. Dar asta nu înseamnă automat că ești în pace cu tine.
Foarte mulți adulți ai zilelor noastre, fie că sunt părinți sau nu, trăiesc cu:
- tensiune constantă, mai mare sau mai mică, în corp;
- iritare care apare din nimic;
- vinovăție greu de explicat;
- frică de greșeală;
- mari dificultăți în relații;
- incapacitatea de a cere ajutor …
Nu sunt semne de slăbiciune. Sunt semne de adaptare la medii emoționale dure.
Este foarte adev[rat, părinții noștri n-au mers la psiholog, dar nici n-au avut de ales
Părinții noștri au crescut într-o cultură a tăcerii emoționale.
Nu se vorbea despre:
- traume
- anxietate
- limite
- nevoi emoționale
- siguranță afectivă
Se vorbea despre:
- să reziști
- să taci
- să nu faci probleme
- să te descurci
Au făcut ce au știut și ce au putut. Dar faptul că ei au supraviețuit nu înseamnă că modelul trebuie perpetuat.
N-am murit nu este același lucru cu sunt bine
N-am murit poate însemna foarte multe lucruri:
- am învățat să înghit …
- am învățat să mă închid …
- am învățat să nu simt …
- am învățat să nu cer …
- am învățat să duc singur …
Psihologul nu este pentru cei slabi. Este pentru cei care au obosit să ducă totul singuri.
Mersul la psiholog nu este o corecție a trecutului, ci o alegere pentru prezent
Nu te duci la psiholog ca să-ți acuzi părinții. Nu te duci ca să dramatizezi. Nu te duci ca să scormonești fără sens. Te duci ca să poți să:
- înțelegi de ce reacționezi cum reacționezi
- nu mai trăiești pe pilot automat
- nu mai transmiți mai departe ce te-a durut
- îți construiești o viață mai liniștită decât ai avut
Adevărul incomod este că mulți oameni spun n-am murit, dar:
- relațiile lor sunt fragile și lipsite de afecțiune
- copiii lor simt tensiunea și adesea o transmit mai departe
- corpul lor e mereu în alertă, de multe ori răspunde prin îmbolnăvire
- liniștea le este străină și dulceața vieții se transformă în amăraciune
Psihologia este despre calitatea vieții dintre două respirații.
Dacă alegi să nu mergi, este desigur alegerea ta, dar măcar fii onest cu tine. Nu spune n-am murit ca să eviți o conversație. Spune nu sunt pregătit acum. Diferența este uriașă.
Pentru că adevărata maturitate emoțională începe atunci când nu te mai lauzi cu cât ai îndurat, ci începi să te întrebi cât de bine ai putea trăi.
Distribuie
Articole asemănătoare
De ce ne-a păcălit parenting-ul și cum putem ieși din capcană, fără vină, cu mai multă claritate și adevăr
