Trăim o perioadă în care oboseala nu mai vine doar din ce facem…ci din ce se întâmplă în mintea noastră, fără pauză. Și chiar dacă nu ne epuizează doar acțiunile, avem ceva mult mai subtil de gestionat pentru că ne coplețesc și ne epuizează gândurile repetitive, scenariile negative, grija constantă.
Din perspectivă neuroștiințifică, creierul nu face diferența clară între un pericol real și unul imaginat. De fiecare dată când rulezi același gând de îngrijorare, activezi sistemul de stres – aceeași reacție ca în fața unui pericol real. Și atunci cortizolul crește iar sistemul nervos rămâne în alertă. Creierul intră într-un tipar automat numit „rețea implicită” (un fel de buclă) – locul unde gândurile se repetă la nesfârșit, fără direcție și fără oprire.
Ce însemnă acest lucru pentru noi , oamenii? Asta înseamnă că nu te odihnești nici când stai. Nu te relaxezi nici când nu faci nimic pentru că mintea ta continuă să muncească, evident pe spirala care te seacă de energie. De aceea, oboseala de azi nu mai este doar fizică ci este o oboseală mentală profundă, construită din mii de gânduri nespuse, neterminate, neînchise.
Fie că ne place sau nu ne place, adevărul este că nu volumul de muncă te doboară primul… ci lipsa de liniște din interiorul minții tale, care duce rapid către epuizare psihică (unii o numesc burnout).
Acum, că am clarificat că oboseala oamenilor vine din ceea ce gândesc, zi după zi, fără oprire, vreau sa identificăm împreună cum sună cuvintele care formează gandurile noastre, ca un dialog interior repetitiv, apăsător, care sună așa:
- nu pot;
- nu reușesc;
- nu sunt suficient de bun/ă;
- nu o să iasă.
Și, fără să îți dai seama, fiecare astfel de formulare devine o direcție pentru mintea ta, pentru că mintea funcționează mai simplu decât pare: caută unde să meargă. Poate că nu ți-a explicat nimeni până acum, dar vreau să știi urmatoarele:
- când spui: nu vreau să mai fiu stresată, mintea ta rămâne blocată pe a fi în stres;
- când spui: nu vreau să mai greșesc, mintea ta rămâne blocată pe a greși;
Pentru că în modul în care funcționează creierul nostru el nu procesează absența. Procesează ceea ce îi oferi ca punct de focus și lucrează cu imagini, cu emoții, cu repetiție. Iar ceea ce repeți devine ceea ce începi să vezi peste tot în jurul tău. Cuvintele nu sunt simple etichete, mai degrabă sunt programe mentale unde fiecare cuvânt rostit creează o stare, fiecare stare influențează o alegere și mai apoi fiecare alegere îți modelează viața.
Am un exemplu concret: când îți spui NU MAI POT ( fie în gând, fie cu voce tare efectul este același) corpul tău răspunde imediat: energia scade, tensiunea crește, claritatea dispare. Dar când schimbi în AM NEVOIE DE O PAUZĂ PENTRU CLARITATE, se activează altceva: căutarea de soluții.
Diferența pare nesemnificativă, însă efectul este profund diferit. Cu siguranță nu am fost antrenați să vedem: credințele care stau în spatele cuvintelor. Însă acum suntem mai conștienți cum cuvintele noastre sunt doar vârful aisbergului: sub ele stau credințele, unele dintre ele limitative. ATENȚIE: credința este acea propoziție interioară repetată atât de des, încât a devenit realitate pentru tine.
- nu sunt suficient de bună
- nu merit mai mult
- la mine lucrurile sunt mai grele
Acestea nu mai sunt simple gânduri, ci sunt filtre prin care vezi lumea. Și tot ceea ce trăiești începe să le confirme. Cercul invizibil care îți creează realitatea, Totul se leagă într-un mecanism care funcționează automat:
Credință → Cuvinte → Emoții → Acțiuni → Rezultate → Confirmare
Dacă în interior există ideea că nu reușesc, vei spune nu cred că o să iasă, vei simți nesiguranță și vei acționa cu ezitare sau vei amâna iar rezultatul va întări exact ceea ce credeai deja. Nu pentru că nu există capacitate, ci pentru că direcția a fost setată din interior.
Mintea nu caută adevărul, ci caută familiarul. Un lucru important pe care puțini îl conștientizează: mintea nu verifică dacă un gând este adevărat. Verifică dacă este cunoscut. De aceea, chiar și ideile care te limitează pot deveni confortabile, pentru că sunt familiare. Le-ai repetat ani la rând, le-ai simțit, le-ai trăit și acum par „realitate”.
Schimbarea începe din felul în care vorbești cu tine și nu este despre a te convinge forțat de ceva pozitiv. Este despre a schimba direcția în mod conștient. Când rămâi blocată în formulări care închid, viața începe să se închidă și să devină grea.
Când alegi formulări care deschid, mintea începe să caute soluții pe care să le pună în aplicare. Un singur cuvânt schimbat poate muta energia din blocaj în posibilitate. Iar repetiția transformă acel lucru într-un mod nou de a gândi. Așadar este bine să știm faptul că TOATE cuvintele tale nu descriu doar viața ta ci o construiesc.
Credințele noastre nu sunt sentințe, ci sunt tipare care pot fi rescrise. Iar felul în care vorbești cu tine, în fiecare zi, devine felul în care trăiești. Nu pentru că sună bine, ci pentru că mintea ta ascultă… și acționează în direcția pe care i-o dai CHIAR TU!.
Dacă ai înțeles că oboseala ta vine din gândurile care nu se opresc… atunci ai nevoie de mai mult decât informație. Ai nevoie de antrenament. „Miracolul Recunoștinței” Este un instrument psihologic care îți antrenează mintea să iasă din stres și să intre în claritate. Dacă simți că e momentul tău, intră și începe antrenamentul: „Miracolul Recunoștinței” te ajută de la prima aplicare.
