Astăzi am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri din viaţa mea: un curs de neurostiinte la Facultatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, chiar de la Profesorul Leon Zagrean, şeful de catedră, faţă de care am o profundă admiraţie.
Recunosc că sunt o mare căutătoare de cunoaştere şi întotdeauna am nevoie să înţeleg fenomenele din interiorul lor. Poate tocmai de aceea în copilărie aveam eticheta de “ gură mare” şi mereu cu ceva de comentat, însă nu mă mulţumesc cu “ crede şi nu cerceta”. Consider că această nevoie interioară a mea m-a condus şi în zona de parenting modern să înţeleg anumite aspecte, dincolo de cuvinte, care îmi spuneau sunt noţiuni şi informaţii desprinse din context, practic nu aveau sens dacă le puneam în contextul psihologiei copilului. Apoi am vrut să împărtăşesc părinţilor care voiau să afle mai mult despre cum le putem face viaţa copiilor noştri mai calitativă.
Este adevărat că am şi un parcurs academic de inginer şi mereu spun că inginerul şi psihologul fac o echipă admirabilă împreună. Indiferent cum ar fi, mereu m-am întrebat cum ajungem noi oamenii să trăim anumite experienţe: cine le determină, cum se construiesc … şi mai ales care este rolul biologiei si al parintilor în tot acest parcurs.
În facultate am avut multe cursuri care ne arătau că educaţia depinde atât de gene cât şi de mediu. Odată cu creşterea mea profesională, ceva mă făcea să cred că mediul ( a se citi parintii ) este cel determinant, convingere care mi s-a confirmat la seminarul la care am participat în care Bruce Lipton vorbea despre epigenetică sau cum mediul modifică biologicul , arătând experimente făcute pe gemeni univitelini. Wow! Incredibil, dar adevărat!
Era prima dată când înţelegeam că ceea ce fac şi modul în care fac părinţii educaţie, determină scenariul de viaţă al copilului. Dacă până atunci credeam, mai mult sau mai puţin, în noroc sau în ghinion, mi-am dat seama că educaţia copiilor este ştiinţă pură, mai exact neurostiinte aplicate, implicit psihologie.
Pe mine m-a ajutat foarte mult filmul în care Bruce Lipton descrie foarte în detaliu ce avem de făcut: https://www.youtube.com/watch?v=k5IOvR7ZN34 , aşa că se poate urmari accesând acest link.
Aşa zisul parenting modern are foarte multe “ insuficienţe” (tare mult mi-a plăcut acesta exprrsie a domnului Profesor) şi transmite foarte multe neadevăruri, pe termen lung dăunează grav şi părintelui (care observă că nu obţine ceea ce şi-a dorit) dar şi copilului care beneficiază de “fenomenul neputinţei învăţate”, deci dublă pagubă. Cine câştigă în schimb: societatea de consum, prin diferite pârghii şi mijloace.
În loc să creştem copii adaptaţi la viitor, creştem o generaţie de copii nefericiţi, plictisiţi care nu îşi găsesc rostul pe această lume.
Astăzi am înţeles că prin neurostiinte putem schimba lumea, pentru că prin ele are acces fiecare la ceea ce face diferenţa: construirea gândurilor, care creează obiceiuri şi obişnuinţe de a gândi, credinţe, convingeri, până la urmă destinul fiecăruia dintre noi. Copilul creează lumea de două ori: o dată în mintea lui, după careaceasta se transpune în realitatea lui pe care o trăieşte.
Aşadar, prin cunoaştere putem schimba lumea, iar educaţia corectă se face doar aşa.
Concluziile primului curs:
- creierul este cel mai important organ, iar corpul este doar un transmiţător al acestuia;
- viitorul aparţine lui Homo holisticus;
- sănătatea creierului depinde de felul în care îl folosim;
- dacă nu ai o bază sănătoasă a cunoaşterii rişti să te legitimezi cu “cartea de credit” şi nu cu “cartea de identitate”
- gandurile ne creeaza destinul si viata
Promit să vă ţin la curent şi cu aplicaţiile practice ale neurostiintelor în zona de parenting. Dacă aveţi întrebări pe această temă sau propuneri de subiecte, îmi puteţi scrie la adresa de e-mail: mirelahorumba@gmail.com.
Foto credit www.pexels.com
Dacă ai rezonat cu conţinutul articolului îl poţi distribui prietenilor şi te poţi abona la Newsletter aici pentru a primi alte noutăţi ale Mirelei.
