”Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii“, ne spune Micul Print in cartea lui Antoine de Saint-Exupery.
Aparent , lucrurile sunt foarte simple. Ele merg bine, totul se desfasoara intr-un anumit fel cu care te simti confortabil . Poate mai apar si mici conflicte sau suparari, insa toate trec , pana la urma daca stai sa te gandesti putin, si ele fac parte din viata noastra.
Pana intr-o zi cand devii parinte, apare copilul in viata ta si incepi sa vezi lucrurile cu alti ochi. Tot ce zeci de ani a stat acoperit de praful amintirilor, metaforic vorbind, in acel loc special din interiorul tau incepe sa se tulbure ca atunci cand amesteci cu un betisor intr-un pahar cu apa si nisip .
Mereu am considerat ca momentul in care iti primesti rolul de parinte odata cu venirea bebelusului pe lume este exact ca “o intalnire de gradul 3” cu propriul copil interior, sau altfel spus cu copilaria ta. Modul in care ti-ai trait aceasta perioada a vietii tale isi pune definitiv amprenta asupra ta si te va ajuta sau te va provoca in practicile tale parentale.
Ca si cum nu ar fi de ajuns, nu primesti nici un fel de “ scolarizare “, ba mai mult societatea te face sa crezi ca ar trebui sa ai un fel de manual de actiune pentru toate situatiile de criza, ceva gen “ PISU – Parinti in Situatii de Urgenta” si sa cunosti gestionarea loc oricand si in orice loc. Te simti atat de inadecvat , apare deobicei rusinea si vinovatia . Adica, ceilalalti stiu ce sa faca doar la tine , “ viata bate filmul !” Este atat de complicat sa te descurci uneori, este ca si cand te pune cineva la volanul unei masini super sofisticate si te obliga sa conduci intr-un trafic mai mult decat aglomerat cu o viteza ametitoare, fara sa ai nici un ajutor sau instructor.
Stiu acest lucru si din proprie experienta cand multe dintre informatiile de acum nici macar nu existau, cu atat mai putin ajutor specializat care sa iti ofere indrumare. Sunt aproape 20 de ani de cand am hotarat sa ma pregatesc temeinic pentru a practica consilierea psihologica si a le oferi ajutor parintilor care sunt in cautarea unor modele sanatoase de a-si educa copiii.
Marea provocare vine din faptul ca atunci cand ai un copil in ingrijire te ocupi simultan ( de multe ori nimeni nu vine sa iti explice ) de cresterea si de educarea lui . Daca in primul caz ai mult sprijin in persoana medicului pediatru , in cel de al doilea vorbim de elemente aplicate de psihologia dezvoltarii copilului , aspect de care nu prea iti vorbeste nimeni ( daca ai facut ochii mari, pot sa iti spun ca la fel aratam si eu cand am aflat prima oara acest lucru ) , de obicei, pana nu te intalnesti cu psihologul.
Practic , misiunea mea asumata , de a fi psihologul parintilor, este sa ofer elemente de psihoeducatie, indispensabile pentru o relatie parentala de calitate. Ma bucura faptul ca sunt din ce in ce mai multi parinti care vin pur si simplu sa se informeze corect , fara a avea neaparat o problema. Este mult mai sanatos emotional sa facem preventie decat interventie : ).
Vin parinti din toata Romania si mai nou , ma intalnesc cu cei plecati in Marea Britanie, Belgia, Austria, Italia si alte tari ale Europei. Toti vor sa isi valideze stilul parental sau sa il optimizeze, daca este cazul .
Impreuna construim comportamente diferite de a actiona in raport cu propriul copil, fara a modela aceasta noua abordare de propria imagine, fara a judeca si fara a pune etichete, fiind practic un fel de oglinda a omului din fata ta. Evident ca nu se dau sfaturi si se tine cont de faptul ca fiecare persoana are o abordare unica pe care si-o gaseste singura si are sens pentru ea. De fapt esenta consilierii psihologice consta in a ajuta parintele sa renunte la vechile comportamente care nu ii mai erau de folos nici lui , nici copilului si sa adopte altele noi care corespund atat nevoilor personale cat si creerii unei personalitati sanatoase a celui mic , ajuntandu-l constatant si consecvent sa aiba o stima de sine ridicata. Daca ar fi sa adaug un sinonim pentru aceasta experesie, cu siguranta acesta este incredere in sine.
Este o munca de echipa un care fiecare avem un rol bine determinat , cu lucruri clare si precise pe care le avem de facut. Nu putem trisa si nici nu exista scurtaturi. Este necesar sa parcurgi fiecare etapa, ritmul impus fiind cel care il respecta pe parintele din fata ta.
Va multumesc tuturor parintilor , celor care mi-ati acordat incredere si v-ati deschis sufletul in fata mea !!! Si stiu ca impreuna putem educa si construi o Romanie frumoasa, in care putem trai curat si civilizat.
Cu pretuire,
psiholog Mirela Horumbă
Dacă ai rezonat cu conţinutul articolului îl poţi distribui prietenilor şi te poţi abona la Newsletter aici pentru a primi alte noutăţi ale Mirelei.
