„V-ați întrebat vreodată ce înseamnă sa fii părinte? Eu da, și m-am simțit copleșită de acest lucru.” Așa a început doamna psiholog Mirela Horumbă, specializată pe consilere parentală, seminarul susținut săptămâna trecută, în care a vorbit despre educația pozitivă. Și îmi pare bine că ne-a făcut această mărturisire, întrucât dacă auzi acest lucru chiar și de la un specialist, care a studiat ceva și are anumite cunoștințe despre parenting, înseamnă că și eu și tu, suntem oameni normali, și că este normal ca uneori, să simțim că nu mai facem față, că suntem cumva depășiți de situație.
Seminarul a avut loc săptămâna trecută, organizat fiind de Shakespeare School. Deși s-a ținut la o oră târzie, 7 seara, ora la care de obicei dăm copiilor să mănânce ori îi pregătim pentru baie, am fost plăcut surprinsă să particip cu încă 200 de părinți. Ideea a fost a doamnei Adriana Alionte, fondatoarea școlii Shakespeare School, de a organiza un seminar gratuit de parenting, chiar și pentru părinții care nu aveau copii înscriși la această școală. Mi-a promis de altfel, că vor mai fi seminarii de acest fel, dedicat părinților.
Ce înseamnă educația pozitivă? Înseamnă educația bazată pe sporirea încrederii în sine a copilului, a dezvoltării lui prin vorbe frumoase, răbdare și evidențierea calităților lui și mai puțin a lucrurilor care nu îi ies tocmai perfect.
Doamna psiholog ne-a propus un exercițiu de imaginație. Cum ar fi ca un om, mai înalt și mai solid decât noi de vreo două-trei ori, să ne repeadă toată ziua, să ne amenințe, să ne certe pentru că nu reușim să facem lucruri pe care nu le știm, întocmai cum el se așteaptă să o facem. Copiii noștri nu se nasc învățați, noi avem datoria să îi ajutăm în această aventură numită viață. Noi suntem cei în care au încredere, suportul și locul în care pot fi ei înșiși.
De unde această necesitate de a aborda acest model de educație? Și noi am crescut cu o palmă la fund, părinții noștri nu au făcut cursuri de parenting și cu toate acestea, iată-ne azi mari și sănătoși. Păi se pare că uităm să luăm în considerare faptul cel mai important, mai exact, societea în care trăim, vremurile care nu mai sunt deloc aceleași cu cele de acum 20 de ani. Anturajul este diferit, tehnologia este diferită, ispitele sunt altele.
Credem că avem la dispoziție o viață întreagă să ne educăm copii. Ori cel puțin până la liceu. Ei bine, am aflat că nu este deloc așa. Bazele educației se pun în primii 3 ani de viață, apoi consolidăm pănă când copilul ajunge la școală. De acolo, școala și anturajul își vor pune și ele amprenta asupra lui. Dacă pleacă de acasă cu o încredere în sine și o educație bine implementată, societatea îl va înfluența foarte puțin și nu îi va zdruncina principiile.
În afară de nevoile fizice mâncare somn, etc, copilul are nevoie de afecțiune și de valorizare. Adică să știe cât valorează el, pentru el în primul rând, și apoi pentru părinți. Așa se construiește stima de sine. Iar un copil cu o stimă de sine bine consolidată, va depăsi mai ușor un eșec, ca de exemplu o notă proastă la școală, și nu se va identifica cu eșecul.
Ca o concluzie, la seminar am aflat care este misiunea părinților în procesul de educare a copiilor: să recunoască lucrurile bune pe care le fac copiii lor, să îi aprecieze verbal pentru ele, să le ofere o educaţie echilibrată, fără etichete negative (nu ești în stare de nimic, ești un copil neastâmpărat, de ce nu ești cuminte?) care atrag dezamăgire pe termen lung, să elimine total pedepsele înlocuindu-le cu consecinţe echilibrate, sănătoase emoţional, să recunoască şi să elimine total abuzurile verbale şi emoţionale din viaţa copiilor şi să aplice practic educaţia pozitiva în viaţa de zi cu zi.
Îndemnul care mi-a plăcut cel mai mult a fost acela de a ne lăsa copii să se joace. Să nu fie cuminți, să exploreze, căci așa vom afla ce le place copiilor noștri, ce fel de înteligență au, și ne va fi mai ușor să îi ajutăm să învețe. Mai nou, s-a descoperit că noi oamenii, avem mai multe tipuri de inteligențe, dar una ne caracterizează dominant. De aceea, unii învățăm mai ușor cu ajutorul memoriei vizuale, alții cu formule logice, dar despre teoria inteligențelor multiple și metode concrete de aplicare voi vorbi într-un articol separat, zilele aceastea.
Cu bunăvoința acestor doamne minunate, am înregistrat pentru voi tot seminarul, așa că puteți urmări filmarea pe facebook, adică aici.
Și ca o mare supriză pentru voi , dar și pentru mine de asemenea, doamna psiholog Mirela Horumbă, s-a oferit să ne ajute în problemele de zi cu zi pe care le întâmpinăm în educația copiilor noștri, de orice vârstă ar fi acesștia. De aceea, vă rog ca orice întrebare pe care o aveți, să o lăsați aici, sub formă de comentariu, ori pe mesaj privat pe facebook, în cazul în care doriți să rămâneți anonimi. Voi strânge întrebările și răspunsurile și le voi publica sub formă de articol, astfel încât să fie de folos cât mai multor părinți.
Foto credit www.freepik.com
Dacă ai rezonat cu conţinutul articolului îl poţi distribui prietenilor şi te poţi abona la Newsletter aici pentru a primi alte noutăţi ale Mirelei.