Crăciunul ca alegere interioară: tihnă și bucurie în primul rând

Există o imagine frumoasă despre Crăciun: lumini calde, miros de cozonac, oameni care se îmbrățișează, timp care curge mai încet. Și există, pentru mulți dintre noi, realitatea pe care o tr[im este total diferită: liste interminabile cu ce mai avem de făcut, alergătură, mese perfecte, cadouri perfecte, zâmbete obligate, oboseală care se acumulează până la cer și mai departe.

Dacă ai simțit vreodată că, de Crăciun, ești ultima persoană care primește o porție generoasă de liniște, nu ești singură. Aș vrea să te fac un pic atentă la faptul că magia Crăciunului nu se strică atunci când nu faci totul perfect, iar femeile românce au această traumă încă. Crăciunul se strică în mod esențial atunci când ești de ja copleșită de oboseală și alergătură în încercarea de a-l face perfect.

Tihna despre care vorbesc este o dovadă că îți respecți viața

Tihna nu înseamnă că nu îți iubești familia. Nu înseamnă că nu te implici ci înseamnă că refuzi să te sacrifici până la epuizare, apoi să te miri că nu mai ai bucurie. Sunt oameni care pregătesc totul impecabil și, în interior nu simt decât frustrare și enervare că fac totul singuri. Și sunt oameni care au o masă simplă, dar au inima plină de căldură și bucurie de viață. Diferența arareori este despre bani , ci mai degrabă despre cum se raportează omul emoția lui.

Crăciunul e una dintre puținele perioade din an în care ai voie, social, să încetinești. Dacă nici acum nu-ți dai voie, când?

Iubirea de sine nu este egoism, ci înseamnă a nu mai trăi cu datorii emoționale

Iubirea de sine nu e o baie cu spumă pusă pe Instagram. E alegerea mică, foarte concretă, de a fi de partea ta.

Arată așa:

să spui nu la încă o vizită, încă o masă, încă o obligație, când corpul tău cere pauză
să alegi simplu lucruri care te bucură, fără să consideri că sacrificiul de sine este o virtute
să nu te mai scuzi la fiecare limită pe care o pui atunci când ceilalți o încalcă repetitiv
să nu-ți mai ceri scuze pentru nevoile tale

Când tu te tratezi ca pe ultima persoană din casă, copilul învață un lucru dureros: că iubirea înseamnă să te neglijezi. Când te tratezi cu respect, copilul învață o lecție rară: că iubirea adevărată include și pe mine.

Bucuria de Crăciun nu se aprinde când ai terminat tot. Se aprinde când ești acolo, cu adevărat.

Încearcă să observi diferența dintre:

a face lucruri pentru oameni și a fi cu oamenii
a livra Crăciunul și a trăi Crăciunul

Uneori, cel mai frumos cadou pe care îl poți face celor dragi este să fii liniștită în preajma lor. Nu grăbită, nu iritată și mai ales nu epuizată de oboseală. Prezența autentică îți cere ceva: să încetezi să te împingi peste limită.

Ce vrem, de fapt, noi femeile, în spatele tradițiilor „perfecte”?

Tradițiile nu sunt problema. Problema e când tradițiile devin contracte invizibile: așa se face, așa trebuie, altfel strici tot.

Întreabă-te cu sinceritate chiar acum când citești aceste rânduri:

Ce încerc eu să dovedesc prin tot ce fac de Crăciun?
Pe cine încerc să mulțumesc?
De ce îmi e frică dacă simplific?

Pentru multe femei, Crăciunul apasă pe două butoane: nevoia de a fi suficientă și frica de a dezamăgi. Și atunci nu mai gătim, nu mai cumpărăm, nu mai organizăm. Atunci compensăm. Ca să merităm liniștea. Dar liniștea nu se merită. Liniștea se alege.