De ce orientarea vocațională în clasa a VIII-a și a XII-a poate schimba totul
Te uiți la copilul tău și vezi că nu mai are aceeași strălucire când vine vorba de școală. Pare cănu știe încotro s-o apuce? Îl întrebi ce vrea să facă mai departe și primești fie un „nu știu”, fie un „oricum nu contează”, fie un răspuns spus doar ca să scape de discuție.
În același timp, presiunea crește:
- – în clasa a VIII-a: examene, medii, „toți colegii știu deja la ce liceu merg”
- – în clasa a XII-a: bacalaureat, „ce facultate îți alegi?”, „cu meseria asta o să trăiești toată viața”
Tu vrei să îl ajuți, dar te temi să nu îl împingi într-o direcție greșită. El vrea să fie lăsat în pace, dar în interior e confuz și copleșit. Aici devine esențială orientarea vocațională făcută la timp, cu sens.
De ce sunt adolescenții de azi atât de dezorientați
Nu pentru că sunt comozi sau „nu mai sunt ca noi”. Ci pentru că:
- trăiesc într-o lume cu prea multe opțiuni și prea puțină ghidare
- primesc mesaje contradictorii: „fă ce-ți place” vs. „alege ceva sigur, bine plătit”
- sunt comparați constant cu alți colegi sau cu frați mai mari
- nu au timp și spațiu real să se întrebe: eu cine sunt și ce mi se potrivește mie?
În plus, la 14–15 ani (clasa a VIII-a) și 18–19 ani (clasa a XII-a), creierul lor este încă în plină dezvoltare. Deciziile mari îi pot speria sau îi pot paraliza. De multe ori, lipsa motivației la învățătură nu este lene, ci lipsă de sens:
Dacă nu văd o direcție clară, nu înțeleg de ce învăță.
De ce este atât de importantă orientarea vocațională în clasa a VIII-a
Clasa a VIII-a este primul mare nod de decizie. Alegerea liceului poate:
- să le deschidă drumuri
- sau să îi arunce într-un profil care nu li se potrivește, unde merg „din inerție”
La 14–15 ani, adolescentul:
- își caută identitatea
- începe să se compare intens cu ceilalți
- este sensibil la critică și rușine
- poate simți presiunea părinților și a profesorilor mai puternic decât o arată
Orientarea vocațională în această etapă îl ajută:
- să își identifice aptitudinile reale, nu doar notele la școală
- să înțeleagă ce tip de liceu i se potrivește (teoretic, tehnologic, vocațional)
- să își dea seama ce îl atrage: oameni, cifre, idei, lucruri practice
- să se simtă auzit și luat în serios ca persoană, nu doar ca „elev de clasa a VIII-a”
Pentru tine, ca părinte, orientarea devine o punte: nu mai ești doar „cel care insistă”, ci ai un aliat care traduce nevoile copilului în pași concreți.
De ce orientarea vocațională este la fel de importantă (sau chiar mai importantă) în clasa a XII-a
La final de liceu, presiunea crește:
- bacalaureat
- admitere la facultate
- întrebarea „și ce o să faci cu viața ta?”
Mulți tineri ajung în clasa a XII-a obosiți, sceptici sau pur și simplu pe pilot automat. Unii nu mai cred că au șanse reale, alții vor „doar să termine”.
Orientarea vocațională la acest nivel îi ajută să:
- își clarifice ce tip de carieră li se potrivește cu aptitudinile și interesele lor
- conecteze materia de la școală cu viața reală și cu profesii concrete
- înțeleagă ce drumuri există: facultate, școli postliceale, formări profesionale, antreprenoriat
- construiască un plan de acțiune: ce pași fac în următoarele luni și ani
Și, foarte important: îi ajută să înțeleagă că nu există „decizie perfectă”, ci următorul pas potrivit pentru cine sunt ei acum.
Ce FACE, de fapt, orientarea vocațională
- îl ajută pe adolescent să se cunoască pe sine:
- ce știe să facă bine
- ce face cu ușurință
- ce îl obosește și ce îl încarcă de energie
- identifică aptitudini, valori, interese și stil de lucru
- pune toate acestea în legătură cu tipuri de cariere și parcursuri școlare
- vorbește realist despre piața muncii, dar fără să îi taie aripile
- oferă un spațiu sigur în care adolescentul poate să își exprime temerile și dorințele
- construiește împreună un plan de acțiune: pași clari, nu doar idei vagi
Pentru părinte, orientarea oferă:
- claritate: înțelegi de ce copilul reacționează cum reacționează
- limbaj comun: aveți cuvinte și repere concrete, nu doar „mi se pare că…”
- mai puține conflicte: discuțiile se mută de la reproșuri la planuri
Câteva semne pe care mulți părinți le văd, dar nu le leagă de nevoia de orientare în carieră:
- spune „nu știu” sau „nu mă interesează” când e vorba de viitor
- își pierde interesul pentru școală, deși nu e un copil în mod real „puturos”
- schimbă des părerea: într-o zi vrea ceva, peste o săptămână altceva
- se compară cu alți colegi și se simte „mai puțin capabil”
- se blochează când e întrebat ce facultate sau ce liceu ar alege
- îți spune lucruri de tipul „oricum nu sunt bun la nimic”, „nu cred că o să reușesc”
În spatele acestor replici nu e lipsă de potențial. E lipsă de direcție.
Ce poți face tu, ca părinte, înainte și după orientarea vocațională, de ce să nu amâni până „mai târziu”? Mulți părinți spun: „Lasă, mai vedem noi”, „Are timp”.
În realitate:
- timpul trece repede între începutul clasei a VIII-a și momentul completării fișelor de înscriere
- în clasa a XII-a, lunile dintre începutul anului și examene zboară sub presiunea bacului
- deciziile luate în grabă, pe genunchi, lasă adesea frustrare și regrete
Un proces de orientarea vocațională început la timp:
- reduce anxietatea copilului
- reduce certurile din familie
- crește motivația pentru învățare, pentru că „are pentru ce”
Cum te pot ajuta cu Busola pentru Carieră? Pentru adolescenții care se află în clasa a VIII-a sau a XII-a și nu știu în ce direcție să meargă, am creat Busola pentru Carieră – un parcurs ghidat de orientare vocațională , te invit să lucrăm împreună pentru succesul copilului tău.
