De ce vedem greșelile înaintea lucrurilor bune (și ce spune asta despre noi ca oameni)

Trăim într-o lume în care un lucru făcut greșit cântărește mai mult decât 10 lucruri făcute bine.

Copilul tău învață, se străduiește, reușește … dar dacă greșește o dată… acolo se duce toată atenția. Partenerul face eforturi zilnice, dar dacă uită ceva… devine „problema”. Tu muncești, realizezi o mulțime de lucruri, dar dacă nu ți-a ieșit ceva… îți rămâne în minte toată ziua.

Și atunci apare o întrebare semnificativă: de ce suntem atât de rapizi în a vedea greșeala și atât de lenți în a vedea binele? Creierul nostru nu a fost construit pentru fericire, ci mai degrabă a fost construit pentru supraviețuire. Și aici apare un mecanism esențial: BIAS NEGATIV, adică mintea ta scanează constant realitatea pentru ce NU e în regulă. Se pare că, în trecut, asta te ținea în viață. Dar astăzi pericolul REAL vine din comparația permanentă cu ceilalți.

Nu mai fugim de pericole real, ci am ajuns să fugim de pericolele imaginare din mintea noastră ( pe care le considerăm reale, din nefericire):

• „nu sunt suficient de bun”
• „ceilalți fac mai bine”
• „am greșit, deci nu sunt ok”

Așa apare un paradox: folosim un mecanism de supraviețuire  NEADECVAT într-o lume în care avem nevoie de echilibru emoțional.

Ce spune asta despre noi, la nivel psihologic?

1. Că suntem mai orientați spre lipsă decât spre resursă: vedem ce nu e, în loc să vedem ce există deja;
2. Că avem o relație dură cu noi înșine: vocea interioară critică nu apare din senin, este învățată, repetată, întărită în timp;
3. Că ne este mai ușor să corectăm decât să construim: corectarea dă senzația de control, construirea cere răbdare și încredere;
4. Că validarea ne este străină: mulți oameni nu știu să primească apreciere, pentru că nu au fost obișnuiți cu ea.

Și atunci ce facem, cum schimbăm situația?  O facem în mod CONȘTIENT, adică schimbăm direcția în care îl antrenăm. De ce funcționează acest antrenament: pentru că atenția este la fel ca un mușchi: dacă o folosești doar ca să vezi greșeli, vei deveni expert în a găsi probleme. Dacă o folosești și ca să vezi ce e bine, vei începe să construiești în loc să demolezi.

Atât. Desigur că nu se schimbă viața peste noapte, însă cu siguranță schimbă direcția în care te uiți, zi după zi. Apoi începem să înțelegem că nu ne sabotează greșelile ci faptul că nu vedem suficient de des ce facem bine.

Dacă ai citit până aici, poate că  nu ai nevoie de mai multă disciplină. Poate nu ai nevoie să „te corectezi” mai mult. Poate ai nevoie să începi să vezi mai clar, mai concret și fără filtrul critic.

Dacă simți că ai obosit să te vezi doar prin ceea ce nu e suficient, am creat un instrumente psihologic practice care te ajută să-ți reconstruiești relația cu tine – pas cu pas, aplicat, fără teorie inutilă, îl poți accesa aici MIRACOLUL RECUNOȘTINȚEI

Pentru că uneori nu ai nevoie de mai mult, ai nevoie să vezi altfel ceea ce este deja acolo.