Copilul meu începe clasa pregătitoare!!! Cum va fi? Este pregătit pentru acest nou început? Mă sperie sau mă linişteşte, pe mine, ca părinte? Vreau să fiu o mamă bună şi să îl ajut să se integreze cât mai uşor….
Sunt gânduri pe care orice părinte al cărui copil începe clasa pregătitoare le are în minte, chiar dacă uneori nu le rosteşte şi cu voce tare. Undeva acolo, în sufletul lui, ştie că puiul lui a crescut şi acum trebuie să facă faţă unor noi provocări de toate felurile: doamna învăţătoare, colegi noi (de care îi va plăcea sau nu), statul în bancă, colegi mai mari de şcoală, şi câte şi mai câte… una peste alta, vorbim de o lume nouă plină de provocări, pe care dacă reuşeşte să le treacă cu bine ne putem felicita că am făcut o treabă bună.
Şi pentru că mai avem puţin timp la dispoziţie şi ştim că un părinte informat devine un părinte mai bun, îl putem folosi în beneficiul copilului pentru a reuşi să facem această tranziţie cu mult tact, relaxare şi firesc.
Începerea şcolii, practic a unui nou ciclu de viaţă, cel al şcolarităţii mici, îşi va pune amprenta într-o manieră specifică pentru tot ce înseamnă relaţia cu şcoala, pe tot parcursul ei. Şi atunci, ştiind acest lucru, nu ne rămâne de făcut decât să creăm experienţe pozitive de viaţă.
Cu alte cuvinte, să aduc firescul în familia noastră, indiferent dacă avem o familie numeroasă sau nu. Pentru aceasta, desigur, am nevoie să mă pregătesc puţin: care este starea mea de spirit când mă gândesc că începe copilul şcoala? Dacă observ să sunt mai anxios, mai temător este potrivit să vorbesc cu un prieten sau cunoştinţă care a trecut cu succes prin această experienţă. De ce este important să devin eu, ca părinte, mai relaxat ? Desigur, despre acest aspect este vorba: emoţiile mele îl contaminează pe copil şi îi transmit că ceva nu este în regulă cu această situaţie în care el se va afla în curând, o va percepe ca pe ceva periculos din moment ce şi părintele său simte ceva ce îl sperie.
Aşadar, după ce reuşesc să-mi cresc nivelul de conştientizare a propriei stări interioare şi să revin la un nivel minim de “griji”, încep pregătirea efectivă a copilului, urmând cei trei paşi absolut necesari pentru a crea experienţe pozitive în raport cu începerea şcolii:
- Mă asigur că la nivel fizic (medical), copilul este în stare optimă printr-un consult oftalmologic: mulţi elevi întâmpină dificultăţi de învăţare şi integrare pentru că, la propriu, au deficienţe de vedere. După ce mă asigur că totul este în regulă sau descopăr că am de corectat ceva, mă pot îndrepta către următorul nivel;
- Achiziţionarea de rechizite, hăinuţe şi alte accesorii necesare la şcoală: când intrăm în magazinele de acest fel, uneori ni se pare că intrăm în Rai – o bogăţie şi o multitudine de oferte încât îţi vine greu să alegi, parcă le-ai cumpăra pe toate, tu, părintele! Recomandarea este să nu cădem pradă tentaţiei şi să lăsăm copilul să aleagă câteva lucruri care îi plac lui (un caiet, un penar preferat, despre care am discutat în prealabil acasă) pentru a determina implicarea lui activă, este alegerea lui! Oricum, este potrivit să aşteptăm întâlnirea cu doamna învăţătoare, s-ar putea ca lista de rechizite pe care o primim să difere foarte mult de ceea ce credeam noi că este nevoie;
- Cel de-al treilea pas şi cel mai important este să începem împreună să “punem în scenă” primele zile de şcoală: trezitul de dimineaţă, spălatul pe dinţi, rutina de îmbrăcare, micul dejun şi tot ce ştim că urmează, pas cu pas. În felul acesta putem face în timp real corecţiile necesare acolo unde apar provocări, astfel încât experienţă care va avea loc odată cu începerea efectivă a şcolii să fie cât mai firească, fără sincope şi iritări de dimineaţă. Şi cel mai important beneficiu este că împreună învăţăm cum să ne folosim timpul optim.
Întotdeauna este mai uşor să gestionezi anumite experienţe când eşti pregătit pentru ele. Predictibilitatea şi faptul că ştim la ce să ne aşteptăm face ca atât părintele, cât şi copilul să poate integra frumos începerea şcolii.
Şi cele mai frumoase cadouri pe care le putem face copiilor la intrarea unui nou ciclu de viaţă sunt amintirile frumoase. Propun tuturor părinţilor să fim cât mai darnici!
Foto credit www.pexels.com
Dacă ai rezonat cu conţinutul articolului îl poţi distribui prietenilor şi te poţi abona la Newsletter aici pentru a primi alte noutăţi ale Mirelei.
