“ Pentru majoritatea bărbaţilor şi femeilor care se pregătesc să devină taţi şi mame, constituţia copilului lor, caracterul, însuşirile sale, calităţile, defectele sale, par a depinde de hazard … sau de voinţa Domnului despre care nu au o idée foarte precisă. Şi cum au auzit vorbindu-se despre legile eredităţii, ei îşi inchipuie ca acest copil va semăna din punct de vedere fizic şi moral cu părinţii săi, cu bunicii, cu un unchi sau cu o mătuşă. Dar ei nu se gândesc că pot face ceva pentru a favoriza sau a împiedica această asemănare, şi nici, în general, că pot contribui la o bună dezvoltare a copilului lor atât în planul fizic cât şi în planul psihic şi spiritual. Ei bine, tocmai aici ei se înşeală, părinţii pot să acţioneze favorabil asupra copilului” spune Omraam Mikhael Aivanhov în cartea sa care poartă titlul O educaţie care începe înainte de naştere.

Dar pentru a putea avea atât cuvinte cât şi comportamente potrivite , este necesar să ştie câte ceva despre felul în care se dezvoltă în laboratorul său interior un copil. Ai putea crede că este suficient să-ţi iubeşti copilul, dar nu este aşa… e drept că este un lucru esenţial, însă iubirea asta o ştii tu în sufletul şi mintea ta. Mai importantă decât iubirea este modalitatea în care ea ajunge la copil, adică din felul în care un părinte se poartă cu copilul său , astfel incat acesta să simtă că este iubit.

Şi aceasta este marea provocarea a părinţilor zilelor noastre, să educe fără să îşi rănească emoţional copiii  şi să disciplineze punând limite corect din perspectivă psihologică. Ştiu că este destul de complicat, la o primă vedere, pentru că modelele noastre cu care am crescut au fost extrem de distorsionate. În multe cazuri…

Fiecare părinte vrea ce-i mai bun pentru copilul său, tocmai de aceea mulţi s-au decis să se intruiasca şi să aplice informaţia corectă în relaţia cu proprii copii.

Însă, de multe ori media şi cutumele sociale sunt factori care induc în eroare părinţii, pentru că le transmit familiilor fie jumătăţi de adevăr , fie informaţii nevalidate ştiinţific, fie păreri personale ale unor formatori de opinie care nu au expertiză. Şi dacă astăzi auzi ceva iar săptămâna viitoare vine altcineva care îţi spune că lucrurile stau fix invers, ce mai poţi crede? Nu este simplu ca într-o lume care abundă în informaţie, multă de calitate îndoielnică tu să o alegi pe cea corectă.

Părinţii au o mare responsabilitate, pentru că ei nu îşi educă doar proprii copii, ei contribuie la crearea societăţii în care vor trăi următoarele generaţii. În societatea actuală se petrec o serie de schimbări care nu sunt întotdeauna favorabile educaţiei copiilor.

Când vom învăţa să le umplem paharele emoţionale cu dragostea parintescă, vom vedea cum copiii noştri devin adevăraţi catalizatori de fapte bune. Este nevoie de cunoaştere şi timp de calitate . Ei da, şi uneori mai greşim … este important să învăţăm din ceea ce am făcut şi să schimbăm pe viitor ceva din atitudinea si comportamentele noastre.

Şi părinţii cresc … !