Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

1. Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

3. Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?

O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.

CE ESTE DE FACUT?

Dr. Augusto Cury ne spune ca in ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele:
Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta

Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor raman de neuitat.
Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea

Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si invata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea il va pregati pentru „ a avea”.

Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gandurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca

Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in influentarea personalitatii tinerilor.

A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gandeasca. Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi”
Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri.

Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.
Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni

A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea in care suntem: a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.
Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare

Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina.

PARINTII INTELIGENTI ISI STIMULEAZA COPIII SA-SI INVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLANDE.
Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata

Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat cucerirea planetei.

CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1. A corecta in public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvant
7. A distruge speranta si visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului in care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atat de intensa: parintii isi ascund sentimentele de copii, copiii isi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza in autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gandi, ci pentru a repeta informatii. In cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si in romana, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului in care se face educatia contemporana.

Parinti straluciti, profesori fascinanti – Augusto Cury ( Editura For You )

sursa : http://www.dragosalbei.ro/educatie-si-familie/33-familie/109-despre-parinti-inteligenti-in-ziua-de-azi-nu-ajunge-sa-fim-parinti-buni-ci-trebuie-sa-devenim-parinti-inteligenti

1. REJECTAREA:
îndepărtarea într-o manieră intenţionată a unui copil care are anumite nevoi, de către adultul care i le-ar putea satisface corespunzător
Ex: Copilul – “mama/ tată, mă doare piciorul!”
Părintele – “şi ce-mi spui mie !”

2. IZOLAREA :
împiedicarea stabilirii de contacte sociale

3. TERORIZAREA:
ameninţarea cu “arme” psihologice precum intimidarea,
înfricoşarea, ingrozirea
Ex: “Vezi că te omor”
“ Taci, că te dau cu capul de pereţi”
“ Nu te mai iubesc”
“ Te dau la altcineva”

4. DEGRADAREA:
tratarea ca inferior, umilirea ,deprecierea,jignirea
Ex : “eşti un prost”
“nu eşti în stare de nimic”
“handicapatule, numai prostii faci”

5. CORUPEREA :
încurajarea către acte antisociale

6. EXPLOATAREA:
folosirea în folosul personal a muncii copilului

Adesea , avem impresia că ceea ce spunem sunt doar nişte cuvinte nevinovate. Însă pentru copil construirea unei stime de sine scăzute începe acasă, acolo unde ar fi indicat că copilul să primească “hrana emoţională” care el ajuta pe mai târziu să fie un adult puternic , care ştie ce vrea. Acel adult echilibrat psihic care ţine cont de nevoile sale şi de ale celorlati în acelaşi timp…genul de persoană în preajma căreia îţi face plăcere că te afli.
Spuneam la început că este cea mai perfidă formă de abuz deoarece efectele sale se produc în timp, adesea părând că nu există nici o legătură între cele două momente.
Iar cuvintele pline de regret ale părinţilor sau rudelor :”deh, fată bună/băiat bun, dar n-a avut noroc “ adesea consider că ar putea suna “ dacă n-ar fi fost abuzul emoţional la mijloc, cu siguranţă viaţa ei/lui ar fi împlinită şi fericită” ….

Dupa o asteptare de 9 luni, dupa nenumaratele intrebari despre felul in care va arata, iata ca acum il tin in brate pe acest bebelus delicat si minunat…. Ce poate fi mai minunat decat sa fi parinte ?
Nu ma mai satur sa-l privesc si sa-mi pun intrebari …oare cum sa ma port cu el …, cum sa fac fata noului meu statut …, voi fi o buna mama,… si intrebarile parca nu se mai sfarsesc. Obosita si cu gandul la bebelusul ce abia a venit pe lume ma decid: “ce au facut atatea mame pana acum voi face si eu, ca doar nu sunt eu prima mama din lume, au fost multe altele inaintea mea”.
Zilele trec ,…apoi lunile…copilul nu deschide bine gura si toata lumea ii este la picioare. Nimeni din familie nu-i refuza nimic. Doar este mic, e normal sa-l ajut, imi spun. A invatat de mult sa vorbeasca, insa in vocabularul lui nu exista “te rog” ci numai “vreau”.
Lucrurile pe care ar trebui sa le faca singur, nici prin cap nu-mi trece sa-l las a le faca : doar e mic si nu poate…desi are deja 7 ani si se poate lega singur la sireturi, asa ca ma ofer eu. Aceste exemple pot continua la nesfarsit. Si astfel mai tarziu avem adultul care moare de foame cu mancarea in frigider … pentru ca el nu poate sa si-o incalzeasca, are nevoie de cineva care sa-l ajute ( sa faca asta in locul lui ) in permanenta.
Doar ca eu , ca parinte, nu stiu un lucru : pentru a-si dezvolta o personalitate armonioasa, copilul are nevoie de limite si responsabilitati. Si acestea trebuie introduse progresiv, in conformitate cu varsta. Acestea sunt benefice pentru copil si nicidecum o modalitate de a constringe copilul. Copilul invata in permanenta, iar familia este cea care are o influenta determinanta.

Si sunt multe familii in care rasfatul este un mod de a trai. Copilul rasfatat nu are responsabilitati, ci numai pretentii, cererile sale trebuie satisfacute imediat si fara comentarii, ca si cum totul i se cuvine doar lui. Nu are limite ( pentru ca nu a fost invatat sa le aiba ), face orice vrea si nu se supune nimanui, nu respecta pe nimeni si are impresia ca este centrul Universului. E nepoliticos, nerecunoscator si adesea devine micul tiran in preajma caruia iti este foarte greu sa traiesti.

Copiilor rasfatati parintii nu le impun limite, asadar ei nu sunt invatati ce inseamna buna cuviinta. Notiunea de disciplina, toleranta pentru ei nu exista. Si astfel devin tot mai nesuferiti celor din jur, care vor cauta sa-i evite cu orice prêt.

Copilul rasfatat devine adultul nefericit ! El nu stie a creeze relatii si sa le mentina. Este vesnicul nemultumit , cel care da vina mereu pe altii pentru tot ce I se intampla ( pentru ca nu a fost invatat sa-si asume responsabilitatea).

Si astfel ajunge un permanent mofturos, lenes , artagos, un om pe care ceilalti il ocolesc …ducandu-si singur povara rasfatului.

psiholog Mirela Horumba

Ma uit in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane la cuvantul “educatie” :

EDUCÁŢIE, educaţii, s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate. ♢ Loc. vb. A face educaţie cuiva = a educa pe cineva. ♢ Educaţie fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătăţii, formarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperii şi deprinderilor de mişcare necesare atât pentru muncă, cât şi pentru activitatea sportivă.

Dupa aceasta definitie, dilema mea este si mai mare. Nu ma intereseaza cuvinte savante, amanunte stiintifice asezate frumos intr-un limbaj de specialitate, nu ma intereseaza teorii greoaie si modele complexe. Eu vreau sa stiu : “de ce sa nu-l pocnesc pe acest copil obraznic si necuviincios, cand si data trecuta a fost eficient si a functionat ? , cum sa rezolv un conflict fara sa degenereze intr-o confruntare epuizanta ? de ce nu asculta copilul atunci cand vorbesc cu el ?

Prea adesea ne dam seama ca ceva nu functioneaza in relatia mea cu copilul cand este prea tarziu: cand copilul minte, este obraznic, nu invata, nu mai merge la scoala, se drogheaza sau cate si mai cate. Dar criza nu se instaleaza deodata. Semnele care au condus catre aceste comportamente s-au instalat putin cate putin , doar ca noi nu am stiut sa le decodificam.

Cred ca a venit momentul sa aflam ceva mai mult despre ceea ce eu consider o educatie benefica pentru individ, atat pentru sanatatea sa mentala cat si pentru sanatatea sa emotionala.

As vrea sa va raspundeti la o intrebare: absolut toate cadrele didactice ( indiferent de nivelul la care predau ) trec printr-o formare in pedagogie, unele mai norocoase aprofundeaza si elemente de psihologia dezvoltarii copilului… Voi, unde invatati sa fiti parinti ? Cand il doare burtica pe micut, il duceti la medic, dar cand il doare sufletul, ce faceti ? Sau cum va dati seama de acest lucru ?

Parintii care deja mi-au raspuns la aceasta intrebare au cateva directii: modelul parental din familie, prieteni, Internet, carti, reviste … si cam atat. Fiecare da un sfat , o parere, adesea contradictorii… uneori de-a dreptul bulversante. Nu este suficient sa citesti, mai trebuie sa si aplici… si de multe ori cu tot ce ai citit te trezesti facand acelasi lucru, mai ales atunci cand este nervos si nedisponibil.
Cred ca in educatia unui copil pe langa iubire neconditionata este nevoie si de cunoastere… acea cunostere care te invata concret cum sa faci . Ma gandesc ca ar fi tare bine daca in scoala formala ( facultate, master, doctorat ) ar fi introdus un curs de “Educatia parintilor”. Cand iesi de pe bancile scolii sti o multime de formule, teorii, datele la care au avut loc razboaie si batalii , dar cine te invata abilitati pentru viata ? Poate doar experientele triste de viata si nefericirea pe care o traiesti zilnic. Insa nici macar acestea nu garanteaza …

A educa inseamna a semana cu intelepciune si a culege cu rabdare. Chiar daca anumite lucruri ne deceptioneaza in prezent sa reusim sa privim in viitor, cu incredere, potentialul copilului … este cel mai mare dar pe care il putem oferi !

# Fiecare dintre noi vrea ce este mai bun pentru copilul sau: cele mai bune scoli, cele mai bune haine, cele mai bune jucarii, cele mai…. Ii umplem timpul copilului sa ajunga cel mai bun cand va fi mare. Doar ca uitam ca el are nevoie sa se joace, sa se bucure de viata, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa invete strategii de rezolvare a problemelor, sa-si dezvolte inteligenta emotionala. Copiii invata sa opereze cu fapte logice dar nu cu emotiile lor; sunt antrenati doar pentru succes si nu stiu sa abordeze esecurile ( din care invatam atatea intotdeauna ! ). Tehnologia moderna, care ne face viata mai usoara ( in aparenta ), in esenta ne transforma in mici robotei, copii – masini de invatat, adultii – masini de muncit. O perspectiva bizara…dupa parerea mea !

# Suntem “educati” ca a ne gandi la noi si nevoile noastre emotionale este un lucru egoist, suntem adesea blamati pentru asta, asa ca invatam foarte devreme sa ne negam propriile trairi , fapt care conduce la frustrare , manie si violenta – lucru pe care il oferim ca model copiilor nostri; educatia devine dezumanizanta, fara emotie nu putem vorbi de fiinte umane;

# Educatia inseamna formare si nu doar informare; copii au nevoie sa se cunoasca si pe interior , nu numai pe exterior ; le datoram copiilor disponibilitatea noastra de a invata cum sa-i invatam; nu conteaza daca esti bogat sau sarac , toti suntem oameni…