Archive for the ‘Articole’ Category

In ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti.

In ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti
.
Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.

Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

1. Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

3. Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?

O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.

CE ESTE DE FACUT?

Dr. Augusto Cury ne spune ca in ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele:
Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta

Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor raman de neuitat.
Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea

Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si invata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea il va pregati pentru „ a avea”.

Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gandurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca

Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in influentarea personalitatii tinerilor.

A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gandeasca. Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi”
Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri.

Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.
Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni

A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea in care suntem: a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.
Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare

Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina.

PARINTII INTELIGENTI ISI STIMULEAZA COPIII SA-SI INVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLANDE.
Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata

Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat cucerirea planetei.

CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1. A corecta in public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvant
7. A distruge speranta si visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului in care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atat de intensa: parintii isi ascund sentimentele de copii, copiii isi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza in autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gandi, ci pentru a repeta informatii. In cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si in romana, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului in care se face educatia contemporana.

Parinti straluciti, profesori fascinanti – Augusto Cury ( Editura For You )

sursa : http://www.dragosalbei.ro/educatie-si-familie/33-familie/109-despre-parinti-inteligenti-in-ziua-de-azi-nu-ajunge-sa-fim-parinti-buni-ci-trebuie-sa-devenim-parinti-inteligenti

Share and Enjoy:
  • Print this article!
  • del.icio.us
  • Facebook
  • E-mail this story to a friend!
  • RSS
  • Twitter
  • Turn this article into a PDF!

probleme ale cuplului modern …

Sunt frumoşi, sunt tineri şi au hotărât că vor rămâne împreună până la adânci bătrâneţi. Ce frumos: câte planuri îşi fac împreună, viitorul pare mai luminos ca oricând. Chiar hotărăsc să ajungă degrabă în faţa ofiţerului stării civile unde îşi vor spune acel minunat “da”.
După o frumoasă luna de miere, începe viaţa împreună … care are un parfum aparte , la început… Totul parcă este desprins dintr-un vis frumos şi minunat care îţi doreşti să continue la infinit !
Dar după un timp începi să vezi lucruri care altădată ţi se păreau lipsite de importantă: azi un pic , mâine un pic … încep să se adune şi o banală observaţie degenerează într-o ceartă de neuitat.
Începi să-ţi pui nişte minime întrebări: cum s-a ajuns aici ? Că doar aveaţi de toate şi eraţi aşa de fericiţi … Ceva s-a schimbat dar nu prea înţelegi de ce …
Poate că aşteptările noastre despre ceea ce credem că aduce viaţa de cuplu au o importanţă deosebită. Uneori credem că intrând într-o relaţie de cuplu , partenerul nostru devine într-un fel proprietate a noastră şi acest fapt ne dă dreptul să-i spunem orice, să-l criticam dacă se poate în public că doar voarba aceea “este spre binele lui “, să răspundem în locul lui că parcă suntem în mintea lui şi mai ales să credem că dacă ne iubeşte ne ghiceşte gândurile, are aşa, un fel de puteri magice.
Adesea aceste lucruri fac ca doi oameni care altădată erau atât de potriviţi împreună , astăzi să fie că doi străini. Şi asta pentru că nu ni s-a spus că într-o relaţie de cuplu creştem împreună, avem nevoie să cultivăm permanent stima de sine a celuilalt, având grijă şi de a noastră în acelaşi timp. Este important să ţinem cont de nevoile noastre, fără a le neglija pe cele ale partenerului nostru.
Şi lucrul care este cel mai important în opinia mea este să învăţăm să ne exprimam emoţiile . Să învăţăm să le identificăm, să vorbim despre ele … să avem abilitatea de a vorbi despre sine şi nu despre celălalt şi să înţelegem că fiecare este responsabil pentru ceea ce simte. De asemenea, este preferabil ca în cuplu să poţi fi autentic, adică ceea ce simti să fie în acord cu ceea ce gândeşti şi cu ceea ce spui. Una dintre problemele majore ale cuplului modern este confuzia care se face între “a fi îndrăgostit” şi “a iubi “. În primul caz nu trebuie depus nici un efort, totul vine de la sine ( nici nu vezi, nici nu auzi – oricine ţi-ar spune ceva despre partenerul tău de cuplu ) , pe când a iubi înseamnă implicare conştientă : să-l poţi pune în lumină favorabilă şi atunci când are altă opinie decât tine, şi atunci când uneori e supărat, el sau tu, să înţelegi că aşa cum ai tu nevoie să fi apreciat, san nu fi jignit, umilit, aceeaşi nevoie o are şi partenerul tău de cuplu. Aşa cum tu ai nevoie de încredere din partea lui şi el are nevoie de încredere din partea ta. Uneori vrea să fie pur fi simplu singur, asta nu înseamnă că nu te mai iubeşte. Pur şi simplu, partenerul tău are nevoie de momente doar pentru el … alteori are o disponibilitate totală pentru relaţia voastră. Dacă vrei ca relaţia să funcţioneze frumos ai grijă să-ţi surprinzi partenerul cât mai des cu putinţă cu lucruri care-i plac, şi în asta să pui suflet.

Share and Enjoy:
  • Print this article!
  • del.icio.us
  • Facebook
  • E-mail this story to a friend!
  • RSS
  • Twitter
  • Turn this article into a PDF!

abuzul emotional la copil

Se tot vorbeşte în ultima perioadă despre abuzuri asupra copiilor, şi mai ales despre abuzul emoţional asupra acestora. Dar oare câţi dintre noi, părinţii, ştim într-adevăr ce înseamnă acest lucru ? Care sunt consecinţele sale asupra celui care va deveni adultul de mâine ? Cum să-l recunosc şi mai ales cum să-l elimin din comportamentul meu ? La toate aceste întrebări aş vrea să răspund în continuare…
În cadrul familiei copilul îşi cunoaşte întotdeauna abuzatorii pentru că … ei reprezintă exact acele persoane care ar trebuie să aibă grijă de copil.
Dintre toate formele de abuz: verbal, fizic, emoţional, sexual şi neglijare, abuzul emoţional este unul de natură psihologică şi reprezintă un comportament inadecvat, repetat şi cu efecte devastatoare pe termen lung asupra formării personalităţii copilului, sau mai precis asupra deformării acesteia.
Reprezintă cea mai perfidă formă de abuz şi lasa urme pe termen lung. Deşi nu se vede, se “trăieşte” ulterior în fiecare clipă a vieţii, după ce s-a produs.
Ca forme de comportament inadecvat ale adultului , întâlnim :

1. REJECTAREA:
îndepărtarea într-o manieră intenţionată a unui copil care are anumite nevoi, de către adultul care i le-ar putea satisface corespunzător
Ex: Copilul – “mama/ tată, mă doare piciorul!”
Părintele – “şi ce-mi spui mie !”

2. IZOLAREA :
împiedicarea stabilirii de contacte sociale

3. TERORIZAREA:
ameninţarea cu “arme” psihologice precum intimidarea,
înfricoşarea, ingrozirea
Ex: “Vezi că te omor”
“ Taci, că te dau cu capul de pereţi”
“ Nu te mai iubesc”
“ Te dau la altcineva”

4. DEGRADAREA:
tratarea ca inferior, umilirea ,deprecierea,jignirea
Ex : “eşti un prost”
“nu eşti în stare de nimic”
“handicapatule, numai prostii faci”

5. CORUPEREA :
încurajarea către acte antisociale

6. EXPLOATAREA:
folosirea în folosul personal a muncii copilului

Adesea , avem impresia că ceea ce spunem sunt doar nişte cuvinte nevinovate. Însă pentru copil construirea unei stime de sine scăzute începe acasă, acolo unde ar fi indicat că copilul să primească “hrana emoţională” care el ajuta pe mai târziu să fie un adult puternic , care ştie ce vrea. Acel adult echilibrat psihic care ţine cont de nevoile sale şi de ale celorlati în acelaşi timp…genul de persoană în preajma căreia îţi face plăcere că te afli.
Spuneam la început că este cea mai perfidă formă de abuz deoarece efectele sale se produc în timp, adesea părând că nu există nici o legătură între cele două momente.
Iar cuvintele pline de regret ale părinţilor sau rudelor :”deh, fată bună/băiat bun, dar n-a avut noroc “ adesea consider că ar putea suna “ dacă n-ar fi fost abuzul emoţional la mijloc, cu siguranţă viaţa ei/lui ar fi împlinită şi fericită” ….

Share and Enjoy:
  • Print this article!
  • del.icio.us
  • Facebook
  • E-mail this story to a friend!
  • RSS
  • Twitter
  • Turn this article into a PDF!

Povara … rasfatului

Povara … rasfatului

Dupa o asteptare de 9 luni, dupa nenumaratele intrebari despre felul in care va arata, iata ca acum il tin in brate pe acest bebelus delicat si minunat…. Ce poate fi mai minunat decat sa fi parinte ?
Nu ma mai satur sa-l privesc si sa-mi pun intrebari …oare cum sa ma port cu el …, cum sa fac fata noului meu statut …, voi fi o buna mama,… si intrebarile parca nu se mai sfarsesc. Obosita si cu gandul la bebelusul ce abia a venit pe lume ma decid: “ce au facut atatea mame pana acum voi face si eu, ca doar nu sunt eu prima mama din lume, au fost multe altele inaintea mea”.
Zilele trec ,…apoi lunile…copilul nu deschide bine gura si toata lumea ii este la picioare. Nimeni din familie nu-i refuza nimic. Doar este mic, e normal sa-l ajut, imi spun. A invatat de mult sa vorbeasca, insa in vocabularul lui nu exista “te rog” ci numai “vreau”. Read the rest of this entry »

Share and Enjoy:
  • Print this article!
  • del.icio.us
  • Facebook
  • E-mail this story to a friend!
  • RSS
  • Twitter
  • Turn this article into a PDF!

Erorile educatiei “clasice”

Ia ganditi-va un pic … cum ar fi sa stiti ca copilul vostru are un cont de 10 milioanele de euro la dispozitia lui, care ii poate oferi tot ce-si doreste pe lumea asta, astfel incat sa fie ocolit de toate grijile financiare ? L-a primit in dar , atunci cand s-a nascut… doar ca exista un mic impediment … nu cunoaste codul PIN. Dar atunci, cine il stie, ma veti intreba. Raspunsul este evident : doar, voi, dragii mei parinti , cunoasteti aceasta combinatie magica. Sta in puterea voastra, si subliniez , doar in puterea voastra, sa-i transmiteti copilului tot ce are nevoie sa stie pentru a-si putea accesa “contul”. Altfel, exista un mare risc ca acest extraordinar copil sa traiasca toata viata vai de capul lui, ca un cersetor. Read the rest of this entry »

Share and Enjoy:
  • Print this article!
  • del.icio.us
  • Facebook
  • E-mail this story to a friend!
  • RSS
  • Twitter
  • Turn this article into a PDF!