Archive for the ‘Articole’ Category

Sunt frumoşi, sunt tineri şi au hotărât că vor rămâne împreună până la adânci bătrâneţi. Ce frumos: câte planuri îşi fac împreună, viitorul pare mai luminos ca oricând. Chiar hotărăsc să ajungă degrabă în faţa ofiţerului stării civile unde îşi vor spune acel minunat “da”.
După o frumoasă luna de miere, începe viaţa împreună … care are un parfum aparte , la început… Totul parcă este desprins dintr-un vis frumos şi minunat care îţi doreşti să continue la infinit !
Dar după un timp începi să vezi lucruri care altădată ţi se păreau lipsite de importantă: azi un pic , mâine un pic … încep să se adune şi o banală observaţie degenerează într-o ceartă de neuitat.
Începi să-ţi pui nişte minime întrebări: cum s-a ajuns aici ? Că doar aveaţi de toate şi eraţi aşa de fericiţi … Ceva s-a schimbat dar nu prea înţelegi de ce …
Poate că aşteptările noastre despre ceea ce credem că aduce viaţa de cuplu au o importanţă deosebită. Uneori credem că intrând într-o relaţie de cuplu , partenerul nostru devine într-un fel proprietate a noastră şi acest fapt ne dă dreptul să-i spunem orice, să-l criticam dacă se poate în public că doar voarba aceea “este spre binele lui “, să răspundem în locul lui că parcă suntem în mintea lui şi mai ales să credem că dacă ne iubeşte ne ghiceşte gândurile, are aşa, un fel de puteri magice.
Adesea aceste lucruri fac ca doi oameni care altădată erau atât de potriviţi împreună , astăzi să fie că doi străini. Şi asta pentru că nu ni s-a spus că într-o relaţie de cuplu creştem împreună, avem nevoie să cultivăm permanent stima de sine a celuilalt, având grijă şi de a noastră în acelaşi timp. Este important să ţinem cont de nevoile noastre, fără a le neglija pe cele ale partenerului nostru.
Şi lucrul care este cel mai important în opinia mea este să învăţăm să ne exprimam emoţiile . Să învăţăm să le identificăm, să vorbim despre ele … să avem abilitatea de a vorbi despre sine şi nu despre celălalt şi să înţelegem că fiecare este responsabil pentru ceea ce simte. De asemenea, este preferabil ca în cuplu să poţi fi autentic, adică ceea ce simti să fie în acord cu ceea ce gândeşti şi cu ceea ce spui. Una dintre problemele majore ale cuplului modern este confuzia care se face între “a fi îndrăgostit” şi “a iubi “. În primul caz nu trebuie depus nici un efort, totul vine de la sine ( nici nu vezi, nici nu auzi – oricine ţi-ar spune ceva despre partenerul tău de cuplu ) , pe când a iubi înseamnă implicare conştientă : să-l poţi pune în lumină favorabilă şi atunci când are altă opinie decât tine, şi atunci când uneori e supărat, el sau tu, să înţelegi că aşa cum ai tu nevoie să fi apreciat, san nu fi jignit, umilit, aceeaşi nevoie o are şi partenerul tău de cuplu. Aşa cum tu ai nevoie de încredere din partea lui şi el are nevoie de încredere din partea ta. Uneori vrea să fie pur fi simplu singur, asta nu înseamnă că nu te mai iubeşte. Pur şi simplu, partenerul tău are nevoie de momente doar pentru el … alteori are o disponibilitate totală pentru relaţia voastră. Dacă vrei ca relaţia să funcţioneze frumos ai grijă să-ţi surprinzi partenerul cât mai des cu putinţă cu lucruri care-i plac, şi în asta să pui suflet.

Se tot vorbeşte în ultima perioadă despre abuzuri asupra copiilor, şi mai ales despre abuzul emoţional asupra acestora. Dar oare câţi dintre noi, părinţii, ştim într-adevăr ce înseamnă acest lucru ? Care sunt consecinţele sale asupra celui care va deveni adultul de mâine ? Cum să-l recunosc şi mai ales cum să-l elimin din comportamentul meu ? La toate aceste întrebări aş vrea să răspund în continuare…
În cadrul familiei copilul îşi cunoaşte întotdeauna abuzatorii pentru că … ei reprezintă exact acele persoane care ar trebuie să aibă grijă de copil.
Dintre toate formele de abuz: verbal, fizic, emoţional, sexual şi neglijare, abuzul emoţional este unul de natură psihologică şi reprezintă un comportament inadecvat, repetat şi cu efecte devastatoare pe termen lung asupra formării personalităţii copilului, sau mai precis asupra deformării acesteia.
Reprezintă cea mai perfidă formă de abuz şi lasa urme pe termen lung. Deşi nu se vede, se “trăieşte” ulterior în fiecare clipă a vieţii, după ce s-a produs.
Ca forme de comportament inadecvat ale adultului , întâlnim :

1. REJECTAREA:
îndepărtarea într-o manieră intenţionată a unui copil care are anumite nevoi, de către adultul care i le-ar putea satisface corespunzător
Ex: Copilul – “mama/ tată, mă doare piciorul!”
Părintele – “şi ce-mi spui mie !”

2. IZOLAREA :
împiedicarea stabilirii de contacte sociale

3. TERORIZAREA:
ameninţarea cu “arme” psihologice precum intimidarea,
înfricoşarea, ingrozirea
Ex: “Vezi că te omor”
“ Taci, că te dau cu capul de pereţi”
“ Nu te mai iubesc”
“ Te dau la altcineva”

4. DEGRADAREA:
tratarea ca inferior, umilirea ,deprecierea,jignirea
Ex : “eşti un prost”
“nu eşti în stare de nimic”
“handicapatule, numai prostii faci”

5. CORUPEREA :
încurajarea către acte antisociale

6. EXPLOATAREA:
folosirea în folosul personal a muncii copilului

Adesea , avem impresia că ceea ce spunem sunt doar nişte cuvinte nevinovate. Însă pentru copil construirea unei stime de sine scăzute începe acasă, acolo unde ar fi indicat că copilul să primească “hrana emoţională” care el ajuta pe mai târziu să fie un adult puternic , care ştie ce vrea. Acel adult echilibrat psihic care ţine cont de nevoile sale şi de ale celorlati în acelaşi timp…genul de persoană în preajma căreia îţi face plăcere că te afli.
Spuneam la început că este cea mai perfidă formă de abuz deoarece efectele sale se produc în timp, adesea părând că nu există nici o legătură între cele două momente.
Iar cuvintele pline de regret ale părinţilor sau rudelor :”deh, fată bună/băiat bun, dar n-a avut noroc “ adesea consider că ar putea suna “ dacă n-ar fi fost abuzul emoţional la mijloc, cu siguranţă viaţa ei/lui ar fi împlinită şi fericită” ….

Povara … rasfatului

Dupa o asteptare de 9 luni, dupa nenumaratele intrebari despre felul in care va arata, iata ca acum il tin in brate pe acest bebelus delicat si minunat…. Ce poate fi mai minunat decat sa fi parinte ?
Nu ma mai satur sa-l privesc si sa-mi pun intrebari …oare cum sa ma port cu el …, cum sa fac fata noului meu statut …, voi fi o buna mama,… si intrebarile parca nu se mai sfarsesc. Obosita si cu gandul la bebelusul ce abia a venit pe lume ma decid: “ce au facut atatea mame pana acum voi face si eu, ca doar nu sunt eu prima mama din lume, au fost multe altele inaintea mea”.
Zilele trec ,…apoi lunile…copilul nu deschide bine gura si toata lumea ii este la picioare. Nimeni din familie nu-i refuza nimic. Doar este mic, e normal sa-l ajut, imi spun. A invatat de mult sa vorbeasca, insa in vocabularul lui nu exista “te rog” ci numai “vreau”. Read the rest of this entry »

Ia ganditi-va un pic … cum ar fi sa stiti ca copilul vostru are un cont de 10 milioanele de euro la dispozitia lui, care ii poate oferi tot ce-si doreste pe lumea asta, astfel incat sa fie ocolit de toate grijile financiare ? L-a primit in dar , atunci cand s-a nascut… doar ca exista un mic impediment … nu cunoaste codul PIN. Dar atunci, cine il stie, ma veti intreba. Raspunsul este evident : doar, voi, dragii mei parinti , cunoasteti aceasta combinatie magica. Sta in puterea voastra, si subliniez , doar in puterea voastra, sa-i transmiteti copilului tot ce are nevoie sa stie pentru a-si putea accesa “contul”. Altfel, exista un mare risc ca acest extraordinar copil sa traiasca toata viata vai de capul lui, ca un cersetor. Read the rest of this entry »