Incerc sa-mi amintesc unde l-am auzit prima data … dar oricum nu are prea multa importanta … profunzimea lui este deosebita

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem: clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult, dar ne bucuram mai puţin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii, dar mai putina minte,
Mai multe cunoştinţe, dar mai putina judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,
Mai multă medicina, dar mai putina sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am invitat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă,
Am adăugat ani vieţii şi nu viaţa anilor.
Am ajuns până la luna şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.
Am curaţat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult, dar învaţam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai puţine.
Am învăţat să ne grabim, dar nu şi să asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete;
Oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă,
Moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare, de la bucurie, la liniste şi la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce această scrisoare şi în care poti decide fie să împărtaşeşti acest punct de vedere, fie să stergi aceste randuri.
Aminteşte-ţi să -ţi petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorba bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lânga tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbrătisezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poti oferi cu inima şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui “TE IUBESC” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inimă.
O sărutare şi o îmbrătişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea
persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtaşeşti gândurile preţioase pe care le ai.