Se tot vorbeşte în ultima perioadă despre abuzuri asupra copiilor, şi mai ales despre abuzul emoţional asupra acestora. Dar oare câţi dintre noi, părinţii, ştim într-adevăr ce înseamnă acest lucru ? Care sunt consecinţele sale asupra celui care va deveni adultul de mâine ? Cum să-l recunosc şi mai ales cum să-l elimin din comportamentul meu ? La toate aceste întrebări aş vrea să răspund în continuare…
În cadrul familiei copilul îşi cunoaşte întotdeauna abuzatorii pentru că … ei reprezintă exact acele persoane care ar trebuie să aibă grijă de copil.
Dintre toate formele de abuz: verbal, fizic, emoţional, sexual şi neglijare, abuzul emoţional este unul de natură psihologică şi reprezintă un comportament inadecvat, repetat şi cu efecte devastatoare pe termen lung asupra formării personalităţii copilului, sau mai precis asupra deformării acesteia.
Reprezintă cea mai perfidă formă de abuz şi lasa urme pe termen lung. Deşi nu se vede, se “trăieşte” ulterior în fiecare clipă a vieţii, după ce s-a produs.
Ca forme de comportament inadecvat ale adultului , întâlnim :

1. REJECTAREA:
îndepărtarea într-o manieră intenţionată a unui copil care are anumite nevoi, de către adultul care i le-ar putea satisface corespunzător
Ex: Copilul – “mama/ tată, mă doare piciorul!”
Părintele – “şi ce-mi spui mie !”

2. IZOLAREA :
împiedicarea stabilirii de contacte sociale

3. TERORIZAREA:
ameninţarea cu “arme” psihologice precum intimidarea,
înfricoşarea, ingrozirea
Ex: “Vezi că te omor”
“ Taci, că te dau cu capul de pereţi”
“ Nu te mai iubesc”
“ Te dau la altcineva”

4. DEGRADAREA:
tratarea ca inferior, umilirea ,deprecierea,jignirea
Ex : “eşti un prost”
“nu eşti în stare de nimic”
“handicapatule, numai prostii faci”

5. CORUPEREA :
încurajarea către acte antisociale

6. EXPLOATAREA:
folosirea în folosul personal a muncii copilului

Adesea , avem impresia că ceea ce spunem sunt doar nişte cuvinte nevinovate. Însă pentru copil construirea unei stime de sine scăzute începe acasă, acolo unde ar fi indicat că copilul să primească “hrana emoţională” care el ajuta pe mai târziu să fie un adult puternic , care ştie ce vrea. Acel adult echilibrat psihic care ţine cont de nevoile sale şi de ale celorlati în acelaşi timp…genul de persoană în preajma căreia îţi face plăcere că te afli.
Spuneam la început că este cea mai perfidă formă de abuz deoarece efectele sale se produc în timp, adesea părând că nu există nici o legătură între cele două momente.
Iar cuvintele pline de regret ale părinţilor sau rudelor :”deh, fată bună/băiat bun, dar n-a avut noroc “ adesea consider că ar putea suna “ dacă n-ar fi fost abuzul emoţional la mijloc, cu siguranţă viaţa ei/lui ar fi împlinită şi fericită” ….