PARENTING FROM THE HEART

Seminar despre Creşterea Conştientă a Copiilor

Bucureşti, 12-14 MARTIE 2010
Condus de Anja Kostka, Germania
A treia serie a ciclului de seminarii “Creşterea Conştientă a Copiilor” se adresează părinţilor şi persoanelor care se ocupa de educaţia copiilor de pană la 6 ani sau celor care doresc un nou început în educaţia copiilor lor. În seminar se creează un context de muncă ca părinte sau educator bazat pe valori umane precum responsabilitate, demnitate şi autenticitate. Aceste valori se pot aplica oricărei varste, culturi sau structuri de familie (familie cu un singur părinte, părinţi vitregi, mame care lucrează sau nu, etc.).
În workshop se vor aborda stadiile de creştere ale copilului folosind exemple şi exerciţii pentru a integra aceste valori de bază in viaţa de zi cu zi a familiei.

Persoana de contact:
Stoica Ileana 0744630798, ileana1973stoica@yahoo.com
Oprea Ana-Maria 0728124236, animoprea@gmail.com

Seminarul este susţinut în engleză şi este asigurarăa traducerea simultană.

Bine va regasesc !

De luni, 8 Martie, puteti gasi la chioscuri nr. 3 al revistei TRUSA pentru PARINTI . Asteptam experientele voastre pe adresa mirela@trusapentruparinti.ro;.
Doar cu ajutorul vostru si al feedback-ului primit putem raspunde la ceea ce va intereseaza sa cunoasteti despre metodele noi de educatie a copiilor .

SCOPUL MEU este un proiect dedicat dezvoltarii personale in care oricine este ajutat sa isi descopere scopul sau in viata / misiunea personala, ulterior oferindu-i-se indrumare pentru a-l urma. La baza acestui proiect stau 3 idei:

1) Oricand vezi o realizare mareata, gasesti un maniac cu o misiune. – Peter Drucker

3) Orice tanar poate deveni Gifted daca a ales personal si a devenit motivat la un moment dat sa se dezvolte intr-o anumita directie. – Florian Colceag

Acesta este un proiect IRSCA Gifted Education si a pornit la initiativa a trei tineri : Ardeleanu Paul – coordonatorul proiectului, Cruceanu Victor si Panduru Beatrice.

Scopul nostru

Sa ajutam oamenii sa isi descopere si sa isi urmeze scopul lor in viata.

Viziunea noastra:

Imaginati-va o lume in care fiecare om isi urmeaza calea sa, calea pe care a stabilit-o pentru el insusi. O astfel de lume este visul nostru, visul pentru care noi luptam.O lume in care fiecare om isi urmeza scopul sau in viata, o lume in care fiecare om are vis pe care el il urmeaza si lupta pentru ca acel vis sa fie realitate. Cum ar fi o astfel de lume? Ar fi o lume in care sa se intample numai inventii stiintifice, Boomuri economice, descoperiri revolutionare si multe alte realizari. Aceasta viziune nu este o poveste de domeniul irealului este o poveste care poate deveni realitate. Deja exista in majoritatea corporatiilor acest concept. Ei il numesc misiune. Companiile au o misiune, asociatiile au o misiune, de ce nu ar avea o misiune si oamenii?

Bine va regasesc !

Incepand de joi, 29 ianuarie 2010, revista TRUSA PENTRU PARINTI se va gasi gasi si la chioscurile de ziare. Va asteptam cu drag !
Daca aveti sugestii, propuneri sau doriti sa impartasiti experienta Dvs. de parinti cu noi, ne puteti scrie

” Imaginati-va ce ar fi daca ati avea acces la un raspuns simplu, prin DA sau NU , la orice intrebare pe care ati dori s-o puneti ? Un raspuns adevarat si demonstrabil.
La orice intrebare.
Ganditi-va la asta.”

E. Whalen, editorul cartii “PUTERE versus FORTA”, autor David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.

Dragii mei ,

A fost lansata revista TRUSA PENTRU PARINTI .
Pentru detalii si abonamente ne puteti contacta pe contact@mirelahorumba.ro

Cele 7 greseli in educatia copilului

Rolul de părinte este important,dar mai importantă este cunoașterea acestui rol .

“Mă întâlnesc frecvent cu părinţi care sunt la capătul răbdării, părinţi pentru care educaţia copilului este o permanentă sursă de frustrare şi neînţelegeri, iar timpul petrecut cu acesta o adevarată probă de rezistenţă nervoasă.

Acesta este rezultatul unei educaţii construită pe un model arhaic, nepotrivit, care are la bază: Frica.

Faptul ca nu cunoastem cum se dezvolta o personalitate armonioasa a copilului nu ne scuteste de suferinta de mai tarziu. Si paradoxal, efectul de bumerang este atat de puternic, incat avem impresia ca suntem total neputinciosi.

Acţiunile părinţilor sunt conduse de bune intenţii, însă rezultatele, de cele mai multe ori sunt … dezastruoase. Bunele intenţii nu sunt suficiente întotdeauna. Şi nici iubirea necondiţionată…Şi sunt convinsă că toţi părinţii vor binele pentru copilul lor.

Consider că a venit momentul să schimbăm toate aceste acţiuni care aduc suferinţă atât copilului cât şi părintelui, să înţelegem că există şi o altă metodă de educaţie – cea bazată pe Cunoaştere. “

Descoperă Cele 7 Capcane în Educaţia Copilului:
Capcana 1 – Credinţele diferite ale celor doi părinţi

Copilul este bulversat adesea, pentru că nu înţelege de ce, pentru un aspect al vieţii sale, primeşte informaţii contradictorii de la cei doi părinţi. Aceste informaţii contradictorii îşi au sursa în diferenţele de credinţe ale părinţilor.
Drept pentru care, copilul nu ştie care este informaţia corectă; mai mult, va alege situaţia care îi convine şi în permanenţă vor exista tensiuni în familie.

Soluție : Stabilirea şi Negocierea între părinţi a Regulilor de Educaţie
Capcana 2 – Critica … constructivă

Critica este crictică, oricum ar fi ea, fie constructivă fie altfel. Acest mecanism conduce la devalorizarea și demotivarea copilului. În plus îi arată un model de relație negativă, care îl îndepărtează de părinți și favorizează influențele ulterioare din mediul extern.

Soluție :Argumentarea cu exemple sau povești pentru a corecta comportamentul indezirabil (disciplinare pozitivă )
Descoperă o altă abordare, în care frica este înlăturată de cunoaștere …

Capcana 3 – Tensiuni în viața de cuplu

Prin abordarea de tipul :“mă sacrific pentru tine, copile …” se produce învinovățirea copilului pentru ceva de care nu este el responsabil în mod direct.
Copilul nu are nici o vină pentru alegerile facute de tine !

Soluţie : Consolidarea relaţiei de cuplu
Capcana 4 – Visele mele neîmplinite – o povara prea greu de dus ;

Neîmplinirea viselor părinţilor, o povara prea greu de dus pentru copii, care nu sunt aici să repare trecutul şi neputinţele adulţilor.

Soluţie : Conştientizarea faptului că fiecare om, inclusiv copilul, are dreptul din naştere la propriile vise.

Există şi o altă metodă de educaţie – cea bazată pe Cunoaştere …
Capcana 5 – Abuzul fizic “Eu te-am facut , eu te omor – pentru că-ți vreau binele”

Violenţa naşte violenţă şi relaţii disfuncţionale de familie; Educaţia cu bătaia înseamnă doar suferinţă fizică.

Soluţie : Aplicarea metodelor de educaţie pozitivă care produc rezultate.
Capcana 6 – Abuzul emoțional: “și pe mine mama m-a crescut la fel și uite, n-am murit” ….

Copilul abuzat emoțional devine un copil timid, fricos, fara inititiva, dezinteresat de școală și mediul social, neglijarea , umilirea, terorizarea, jignirea… nu aduc nimic bun in viata copilului, din contră.

Soluţie : Gestionarea emoțiilor negative

Capcana 7 – Familia monoparentală … deja un fenomen negativ;

Copilul suferă adesea de privare relațională, neavând modelul părintelui care lipsește pentru a-și construi o personalitate sănătoasă și completă.

Soluție : Îndatorirea de părinte se păstrează indiferent de evoluția relației cuplului. Lipsa partenerului de cuplu nu trebuie să afecteze calitatea de părinte, această calitate trebuie construită și consolidată permanent.

Rolul de părinte este important,dar mai importantă este cunoașterea acestui rol .

Pentru copii și părinți fericiți

psiholog Mirela Horumba

Bine te regasesc !

Te invitam la lansarea Revistei “TRUSA PENTRU PARINTI” care va avea loc joi, 3 decembrie 2009, ora 12:30 in cadrul Targului pentru Copii “Kidex”, la ROMEXPO (la scena din pavilionul 17). Printre invitati se numara specialisti in psihologia familiei, cadre didactice, parinti, copii si mass-media.

Te asteptam sa ne fii alaturi!

Cu bine si pe curand

Mirela Horumba si echipa

Sunt frumoşi, sunt tineri şi au hotărât că vor rămâne împreună până la adânci bătrâneţi. Ce frumos: câte planuri îşi fac împreună, viitorul pare mai luminos ca oricând. Chiar hotărăsc să ajungă degrabă în faţa ofiţerului stării civile unde îşi vor spune acel minunat “da”.
După o frumoasă luna de miere, începe viaţa împreună … care are un parfum aparte , la început… Totul parcă este desprins dintr-un vis frumos şi minunat care îţi doreşti să continue la infinit !
Dar după un timp începi să vezi lucruri care altădată ţi se păreau lipsite de importantă: azi un pic , mâine un pic … încep să se adune şi o banală observaţie degenerează într-o ceartă de neuitat.
Începi să-ţi pui nişte minime întrebări: cum s-a ajuns aici ? Că doar aveaţi de toate şi eraţi aşa de fericiţi … Ceva s-a schimbat dar nu prea înţelegi de ce …
Poate că aşteptările noastre despre ceea ce credem că aduce viaţa de cuplu au o importanţă deosebită. Uneori credem că intrând într-o relaţie de cuplu , partenerul nostru devine într-un fel proprietate a noastră şi acest fapt ne dă dreptul să-i spunem orice, să-l criticam dacă se poate în public că doar voarba aceea “este spre binele lui “, să răspundem în locul lui că parcă suntem în mintea lui şi mai ales să credem că dacă ne iubeşte ne ghiceşte gândurile, are aşa, un fel de puteri magice.
Adesea aceste lucruri fac ca doi oameni care altădată erau atât de potriviţi împreună , astăzi să fie că doi străini. Şi asta pentru că nu ni s-a spus că într-o relaţie de cuplu creştem împreună, avem nevoie să cultivăm permanent stima de sine a celuilalt, având grijă şi de a noastră în acelaşi timp. Este important să ţinem cont de nevoile noastre, fără a le neglija pe cele ale partenerului nostru.
Şi lucrul care este cel mai important în opinia mea este să învăţăm să ne exprimam emoţiile . Să învăţăm să le identificăm, să vorbim despre ele … să avem abilitatea de a vorbi despre sine şi nu despre celălalt şi să înţelegem că fiecare este responsabil pentru ceea ce simte. De asemenea, este preferabil ca în cuplu să poţi fi autentic, adică ceea ce simti să fie în acord cu ceea ce gândeşti şi cu ceea ce spui. Una dintre problemele majore ale cuplului modern este confuzia care se face între “a fi îndrăgostit” şi “a iubi “. În primul caz nu trebuie depus nici un efort, totul vine de la sine ( nici nu vezi, nici nu auzi – oricine ţi-ar spune ceva despre partenerul tău de cuplu ) , pe când a iubi înseamnă implicare conştientă : să-l poţi pune în lumină favorabilă şi atunci când are altă opinie decât tine, şi atunci când uneori e supărat, el sau tu, să înţelegi că aşa cum ai tu nevoie să fi apreciat, san nu fi jignit, umilit, aceeaşi nevoie o are şi partenerul tău de cuplu. Aşa cum tu ai nevoie de încredere din partea lui şi el are nevoie de încredere din partea ta. Uneori vrea să fie pur fi simplu singur, asta nu înseamnă că nu te mai iubeşte. Pur şi simplu, partenerul tău are nevoie de momente doar pentru el … alteori are o disponibilitate totală pentru relaţia voastră. Dacă vrei ca relaţia să funcţioneze frumos ai grijă să-ţi surprinzi partenerul cât mai des cu putinţă cu lucruri care-i plac, şi în asta să pui suflet.

Se tot vorbeşte în ultima perioadă despre abuzuri asupra copiilor, şi mai ales despre abuzul emoţional asupra acestora. Dar oare câţi dintre noi, părinţii, ştim într-adevăr ce înseamnă acest lucru ? Care sunt consecinţele sale asupra celui care va deveni adultul de mâine ? Cum să-l recunosc şi mai ales cum să-l elimin din comportamentul meu ? La toate aceste întrebări aş vrea să răspund în continuare…
În cadrul familiei copilul îşi cunoaşte întotdeauna abuzatorii pentru că … ei reprezintă exact acele persoane care ar trebuie să aibă grijă de copil.
Dintre toate formele de abuz: verbal, fizic, emoţional, sexual şi neglijare, abuzul emoţional este unul de natură psihologică şi reprezintă un comportament inadecvat, repetat şi cu efecte devastatoare pe termen lung asupra formării personalităţii copilului, sau mai precis asupra deformării acesteia.
Reprezintă cea mai perfidă formă de abuz şi lasa urme pe termen lung. Deşi nu se vede, se “trăieşte” ulterior în fiecare clipă a vieţii, după ce s-a produs.
Ca forme de comportament inadecvat ale adultului , întâlnim :

1. REJECTAREA:
îndepărtarea într-o manieră intenţionată a unui copil care are anumite nevoi, de către adultul care i le-ar putea satisface corespunzător
Ex: Copilul – “mama/ tată, mă doare piciorul!”
Părintele – “şi ce-mi spui mie !”

2. IZOLAREA :
împiedicarea stabilirii de contacte sociale

3. TERORIZAREA:
ameninţarea cu “arme” psihologice precum intimidarea,
înfricoşarea, ingrozirea
Ex: “Vezi că te omor”
“ Taci, că te dau cu capul de pereţi”
“ Nu te mai iubesc”
“ Te dau la altcineva”

4. DEGRADAREA:
tratarea ca inferior, umilirea ,deprecierea,jignirea
Ex : “eşti un prost”
“nu eşti în stare de nimic”
“handicapatule, numai prostii faci”

5. CORUPEREA :
încurajarea către acte antisociale

6. EXPLOATAREA:
folosirea în folosul personal a muncii copilului

Adesea , avem impresia că ceea ce spunem sunt doar nişte cuvinte nevinovate. Însă pentru copil construirea unei stime de sine scăzute începe acasă, acolo unde ar fi indicat că copilul să primească “hrana emoţională” care el ajuta pe mai târziu să fie un adult puternic , care ştie ce vrea. Acel adult echilibrat psihic care ţine cont de nevoile sale şi de ale celorlati în acelaşi timp…genul de persoană în preajma căreia îţi face plăcere că te afli.
Spuneam la început că este cea mai perfidă formă de abuz deoarece efectele sale se produc în timp, adesea părând că nu există nici o legătură între cele două momente.
Iar cuvintele pline de regret ale părinţilor sau rudelor :”deh, fată bună/băiat bun, dar n-a avut noroc “ adesea consider că ar putea suna “ dacă n-ar fi fost abuzul emoţional la mijloc, cu siguranţă viaţa ei/lui ar fi împlinită şi fericită” ….